Cauza rătăcirii tale existențiale se regăsește adesea în convingerile tale de viață, mai precis în convingerile tale dependente. Anxietatea ta vine din dependența ta de factori care nu-ți stau în control de fapt. Încerci să controlezi exact ceea ce nu poate fi controlat, gândurile și emoțiile celorlalte persoane sau tot ce ține de circumstanțe exterioare. Devii nesigur și neputincios când te încăpățânezi să deții controlul. Vrei ca lumea să te respecte și să te iubească cu orice preț. Ai nevoie disperată ca cineva să te iubească așa cum ești. Trebuie ca lumea să îți ofere iubire, protecție și succes. Structura fericirii pe care o aștepți este din start șubredă.

Oamenii de la care aștepți iubirea nu sunt obligați să o ofere în termenii tăi, job-ul pe care îl ai nu trebuie să te împlinească tot timpul și nici nu poate să o facă, nevoia ta de protecție, iubire și succes nu scrie nicăieri că trebuie sau va fi realizată. Pe scurt ți-ai pus nădejde prea mare în lucruri supuse accidentului. Ai dat situațiilor și oamenilor sarcina de a-ți satisface ție nevoia de iubire, libertate și succes. Nimeni nu-ți datorează nici o explicație, nimeni nu este garantat că va fi lângă tine când vei avea nevoie, că te va iubi sau că-ți va oferi ceea ce tu vrei în termenii tăi. Nu ești prințul din dubai al existenței omenești.

Nu ești nici cel mai mare nefericit dintre nefericiti. Nu trebuie ca viitorul să comploteze mereu în favoarea ta sau prezentul să fie potrivit schemelor și dorințelor ego-ului. Realitatea este ca ești și atât. Probleme tale apar când vrei să controlezi termenii în care miracolul vieții se întâmplă. Depinzi în interiorul tău de proiecții legate de intâmplări din viitor. Depinzi de ceea ce un el sau o ea îți pot oferi într-un viitor.

Încrederea ta este fragedă pentru că e dependentă de ceea ce nu există. Pentru că viitorul pe care încerci să ți-l asiguri este o proiecție ivită din frică și insecuritate. Oamenii pe care ii vrei cu orice preț să te facă fericit și a căror iubire sau validare încerci să ți-o asiguri sunt la rândul lor niște închipuiri. Viitorul tău, al lumii și al oamenilor din viața ta este doar neființa prezentului. Tot ce tu crezi că iți va asigura confort și siguranța că vei fi iubit nu reprezintă decât frică, neacceptare de sine și ignoranță. Singurul fapt real și evident este prezentul conștiinței tale. Restul sunt au fost și vor fi ipoteze. E limpede că putem să facem planuri și strategii pentru a obține lucruri, e necesar să avem idee despre cum vrem să ne trăim viața, să ne facem proiecte de viitor, dar ideea e să nu ne identifcăm preferința pentru viitor cu o necesitate. Să nu oferim o greutate mai mare viitorului decât prezentului, pentru că la urma urma urmei, unde ajungi se întâmplă să ajungi dintr-un prezent. Suferința umană izvorăște din dorința de a asigura ceea ce se întâmplă în viitor. Omul suferă de anxietate pentru că in adâncul său trăiește cu așteptarea necesară ca viitorul să se conformeze doleanțelor sale.

Anxietatea apare de multe ori datorită lipsei de credință în miracolul lui “acum”.