Există o lege care spune că atunci când pleci disperat spre ceea ce îți dorești primești doar ceea ce deja ești. Viața ne oferă mereu oglinzi ale percepției și credinței despre noi înșine. Chiar dacă noi credem la nivel rațional că suntem ființe iubitoare și abundente, experiența ne va dovedi de multe ori adevărul diferit de așteptări al situației noastre reale. Așa că nu primim ceea ce ne așteptăm, ci doar atât cât am devenit. Intrăm în relație cu oameni care prezintă o frecvență vibrațională asemănătoare cu a noastră. Cel mai adesea construim relații cu persoane care ne sunt familiare la nivel inconștient, care ne fac să ne simțim într-un mod cunoscut. La fel de adevărat este că trăim experiențe care ne reflectă setul nostru de credințe despre cine suntem. Nu atât rezultatele exterioare ne fac să ne simțim într-un fel, ci mai cu seamă filtrul nostru perceptiv ne oferă un efect emoțional în baza credințelor pe care le avem despre cine suntem.
Ai decis acum sau niciodată, viața nu are răbdare cu cei care trăiesc cu jumătate de inimă. Lumea se împarte în două mari categorii de oameni, cei care cred cu toată inima și fac un salt în necunoscut și cei care cred cu jumătate de inimă, cei căldicei și care au nevoie mereu de plase de siguranță. Nu e nimic rău în nici una din variante, important e doar să devenim conștienți de ce am ales. Mai mult decât atât, să devenim conștienți de faptul că avem puterea de a ne hotărî singuri drumul pe care vrem să mergem, mai cu seamă că avem de ales. Nu suntem condamnați să facem nimic dacă nu vrem, de asta se cheamă alegere. Primul pas în asumarea unui destin vine cu responsabilitatea unei hotărâri. Începi să trăiești cu adevărat și să capeți un sentiment al sinelui profund, atunci când te alegi pe tine.