Noi oamenii avem obiceiul de a ne cumpăra darul pe care viața ni-l oferă gratuit. Facem cost de bucurie și ne sacrificăm prezentul vieții pentru promisiunea unui succes din viitor. Sau ne dăm voie să ne simțim iubiți doar dacă ne realizăm obiectivele sociale și doar dacă avem rezultate. Însă viața se întâmplă, iar milioane de procese nevăzute de noi ne compun organismul și ne oferă posibilitatea ca noi să sorbim din lumina soarelui. Locuim într-un templu de carne prin care conștiința noastră are ocazia de a descoperi miracole clipă de clipă. Respirăm, nu atât prin voința noastră, cât mai cu seamă din bunăvoința faptului vieții. Ne precedă o mișcare de viață, un flux de energii pe care nu le putem controla cu puterea rațiuni sau a voinței. Pur și simplu viața se întâmplă și noi avem șansa să celebrăm aerul pe care îl inhalăm și care nu e creat de noi. Înainte de proiectele noastre, de problemele noastre și de truda noastră de a ne face un rost în lumea oamenilor există lumea nudă a vieții, un căuș de lumină și umbre din care putem să ne hrănim setea. Înainte ca gândul să mijească în minte, există acel moment al trezirii în dimineață, când viața se întâmplă prin tine. Deschizii ochii și afli că există un orizont al vieții în care îți pierzi privirea. Înainte să-ți apară în minte rutina memoriei, să te gândești la ce ai de făcut și cu cine trebuie să te întâlnești, există acest interval sacru al dimineții, unde respiri, privești, auzi și simți că ești viață.